Sf. Paști

Sunt sărbători de primăvară când și natura și oamenii parcă revin la o nouă viață, totul se reînnoiește. De aceea, pentru Paști, mai ales fetele, caută să-și facă o haină nouă pentru a fi îmbrăcată a doua zi, și apoi iese după-amiază la plimbare cu hainele cele noi, cu care, de altfel, se duc și la biserică.

Este o sărbătoare dedicată tot lui Hristos, care, ucis și înmormântat, a înviat a treia zi, iar după 40 de zile a urcat la tatăl ceresc.

în noaptea Învierii ( se păstrează și azi obiceiul străbun), fiecare familie duce în traistă la biserică mâncare la sfințit, și anume: pască (colaci împletiți și umpluți cu brânză de oaie), caș proaspăt, ouă roșii, cârnați, o bucățică de slănină, cozonac, o sticlă de vin roșu și o lumânare mare care la sfârșitul slujbei este aprinsă în traistă, alături de bucate, în momentul în care preotul trece pe la fiecare și stropește cu apă sfințită, după care lumânările se sting, urmând a fi strânse de coratori.

La sosirea de la biserică se așează masa festivă a întregii familii cu fiecare din bucatele duse “la slujit”. Masa începe cu ciocnitul ouălor roșii adresându-se cuvintele: “Hristos a Înviat!”, la care se răspunde: “Adevărat că a Înviat!”. Acesta devine si salutul între consăteni în toate imprejurările, timp de 40 de zile până la “Înălțare” când se schimbă salutul anterior cu cel de “Hristos s-a înălțat!” și răspunsul “Adevărat s-a înălțat!”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *