Crăciunul

Crăciunul este cea mai frumoasă dintre toate sărbătorile de peste an, cu care de fapt încep sărbătorile de iarnă și pentru care fiecare familie se pregătește să-l întâmpine cât mai creștinește. Femeile dorovăiesc ( fac o curățenie generală) începând cu văruitul camerelor, ștersul geamurilor, spălatul podelelor, împodobirea rudei ( în „camera de parade”, de musafiri), așezarea pe cuie a icoanelor și blidelor, iar peste acestea așează ștergători albe din pânză țesută fie alese, fie cusute. În casele bătrânești, văruitul interioarelor se făcea cu farbure albastru (albăstreală) cumpărată din prăvăliile evreiești.

Cum casele bătrânești nu erau pardosite și pe jos era lut, acestea se muruiau (se ungeau) cu lut roșu pentru a da un aer de curățenie întregii încăperi. Cu o săptămână înainte, toată casa era curată, iar gospodina începea cu două, trei zile înainte de Crăciun să pregătească bunătățile (sarmale, cozonaci, pancove, pâine, cârnați, friptură, aituri (răcituri) de porc). În seara de ajun, în cuptorul de pită, aproape fiecare gospodină pregătea, în tăvi de lut sau oale tot de lut, chigăla (budincă) de cartofi sau de laște (tăieței), care se mânca a doua zi la masa festivă a întregii familii și a eventualilor musafiri.

Azi s-a cam renunțat la mâncărurile bătrânești (tradiționale) cu excepția sarmalelor și a cozonacului, fiecare gospodină caută să facă mâncăruri cât mai sofisticate după rețetele din cărți de bucate, ori mai nou chiar preluate din străinătate.

Sărbătoarea Crăciunului, cu obiceiurile sale, vine din timpuri străvechi desfășurându-se între 25-27 decembrie. De fapt, sărbătoarea începe în seara de 24 decembrie prin colinzile de la ora 18 a copiilor între 4-14 ani, care, pe la orele 22, se retrag acasa, deoarece, după această oră, încep colinzile grupurilor de fete și feciori și chiar familii mai tinere care se colindă reciproc, iar spre ziuă colindă familiile mai vârstnice. Înainte de a fi primiți în casă, atât cei mici cât și cei mari, cântă o colindă la fereastră sau la ușă.